vineri, 17 septembrie 2010

Love gives hope

Pe măsură ce plictiseala creștea și energia mea, cheful de viață se pierdeau odată cu vacanța, după un search gen ”love” pe Google am găsit niște textulețe foarte drăguțe, chiar impresionante, pe LGMH (lovegivesmehope). Simpatice, mi-au atras atenția așa că am să postez câteva din favoritele mele pe blog:



·     I didn't see my boyfriend of 7 months for the 2 months of summer. On the day he was coming back from the airport, he called with no excuse and said he couldn't make it to see me that night. Upset, I cried and put on my pyjamas, looking a mess. A minute later the doorbell rang.
"You're still as beautiful as I remembered" he said.

·    Two weeks ago, my brother was diagnosed with leukemia. He has lost all of his hair and gets made fun of quite frequently in school. Yesterday, the girl he has liked for over 3 years walked into school with her hair shaved.
They are now dating. Her unconditional love GMH.
·    My mother was hit by a car 2 days ago. She had a broken hand and minor bruises all over her body. I stayed by her bedside all night in case she needed me. I guess I fell asleep. At 4am she woke me up with my dinner in her good hand , telling me that I needed to eat.
·    My mom and I argue a lot, especially now that I'm a teenager. Today, I left a note on my mom's car saying, "Mom, I love you and you are beautiful! xo, Gracie." She called me this afternoon crying to tell me that I made her entire day and that she's never been more proud.
Mom, your unconditional LGMH.

·    Today, I was at the mall with my boyfriend and we were about to walk past a group of really pretty girls. I jokingly said "There are pretty girls up there, you better let go of my hand." What did he do?
      He grabbed my hand tighter and brought me close.

·    Last night, I was talking to my best friend on the phone. He was really tired, but I was wide awake. I told him he should go to sleep since he was to tired, but he said he wanted to stay up until I fell asleep.
When I asked why he said "I want my voice to be the last thing you hear."
·    Every time my sister tells me she loves me, she spreads her arms and legs wide, then says as loudly as possible, "I love you THIS much!" She does this everyday and it never fails to bring a smile to my face.
Her unconditional love GMH.
♥♥♥

Eu, tu și restu' lumii

” Iți spun că nu contează ce-aberează unii.”
Iar dacă este să-ți înșirui defectele, să te cert pentru că nu ești perfect, să bag în seamă lucrurile pe care nu le faci bine, aș avea 1001 de comentarii să-ți adresez. Nu o fac. 
Ar trebui să am o simpatie amară pentru felul tău șarmant de a fi încât să nu recunosc faptul că deocamdată, ești singura persoană care-mi oferă mereu zâmbetul molipsitor, răbdarea aiurită pe care o ai atunci când stau mai mult de o oră să mă pregătesc, chiar dacă plouă, ninge, e frig sau e caniculă. Nu mă poți învinui doar pentru simplul fapt că vreau să fiu eu cea care să-ți lumineze ziua, cu toate că știu și nu uiți niciodată să-mi reamintești, mereu voi fi.
Nu știu cum privești tu micile noastre certuri, pentru că ele sunt scânteile care pornesc apoi focul. Nu-mi dedic timpul s-o explic și pe asta. Mă știi, sunt eu, orgolioasa aia mică de peste stradă, care nu vrea să-ți ofere mai multe motive s-o iei drept fraiera cucerită. De fapt, tu ești nerușinatul care nu se lasă până nu mă face să recunosc că.. nu te iubesc deloc. Te-aș putea privi în ochi să ți-o zic, apoi să-ți zâmbesc victorioasă, să te las să pleci...
Stop! Stai, oprește-te.. așteaptă-mă. Iar ai mers până la tufișurile din fața scării până să-mi dau seama că ai un spate așa perfect. Pe asta ți-am mai zis-o? Și mersul tău nervos nici nu se compară cu pașii disperați pe tocuri, ținându-mă de rochia aceea gri, largă și lungă care mereu mă-ncurcă la ieșirile mele nervoase după care trebuie să recunosc că ești un norocos, mă ai pe mine. Și culmea, chiar te plac.
Ți-ar trebui o agendă întreagă în care să-mi înșirui defectele, mie doar un rând. ”Bleg” te definește, și dacă e s-o zic cu răutate, ești prostuț. N-ai să găsești o fată care să nu comenteze cu prietenele ei tema asta atunci când o enervezi, dacă nu chiar una care să te înjure. Be happy! Eu ți-am zis-o chiar ție. Acum hai la o cafea. Te las să-ți aprinzi și nenorocita aia de țigară. Știu că de fapt asta vrei, și sunt pe cale să-ți fac pe plac azi, mâine și încă 2 ore. Apoi vine săptămâna în care iar vreau să fiu răsfățată.
O știi și tu foarte bine la fel ca și mine (+ prietenii noștri care sunt mereu cu noi), majoritatea lumii ne comentează, zice că ești prea mare, că sunt prea urâtă, că ești un nesimțit, că sunt o cotoroanță, că ești un fraier, că sunt cu tine doar așa din politețe. Eu sunt de părere că decât să-i omori în bătaie, așa cum știu c-ai face pentru că ai talentul ăla de a mă înnebuni numai prin faptul că-mi sari mereu în apărare, mai bine vii până la mine să ne uităm la un film. Lasă-i pe ei maeștrii în ale laudelor. Tu ești cu mine.
Și dacă te duci cu tanti, cu ea rămâi.

Prin rândurile de mai sus vreau să le atrag fetelor, cât și băieților atenția către niște lucruri care se întâmplă în fiecare relație, pe care nu ar trebui să le luăm în seamă drept egoism, snobism etc. Și mai mult de-atât, mereu o să existe cel puțin o persoană împotriva ”ta”, nu trebuie să crezi că asta nu te face destul de bun pentru loverul tău. Îți zic eu, ești bun și trebuie să găsești persoana a cărui părere să însemne pentru tine cât a 9999999 de oameni. Love free!

joi, 16 septembrie 2010

Lume nouă.

Tocilăreală la maxim. Și asta nu pentru că am o pasiune ascunsă în a pierde o zi întreagă pe-un scaun scriind teoreme și formule, rezolvând ecuații de gradul I, II și citind pentru tanti pretențioasa de la română. Dar ceva s-a schimbat și se simte. Anul ăsta am examen. Bullshit, chiar mă enervează faza. De când a început școala și până acum sunt stresată și mi se tot ”reamintește” de parcă-aș avea probleme grave cu memoria încât să uit la fiecare 10 min. că oh mamă! Trebuie să iau 10.

Deja s-a intrat în programul care îmi definește triumfătorul liceu, Racoviță: teste inițale din prima săptămână, teste inițiale în a doua săptămână și... evident, teste inițiale în a 3-a săptămână. Altă surpriză frumoasă care a țâșnit tocmai într-a 8-a a fost catalogul electronic. Să vă explic cum stă treaba la oraș, cu tehnologia asta de ultimă oră, care văd că a ajuns să ne întreacă și pe noi. S-a reintrat în programă cu notarea +/- în funcție de cât de pregătit ești la oră. La 3 minusuri bănuiți ce se întâmplă, numai că nota nu mai este doar o linie trasă pe foaie, ci cu acordul directorului, cu parolă și stick de memorie este scrisă în calculatorul liceului. Părinții fiecăruia primește câte o parolă personală pe care o folosește pentru a intra în baza de date și a vedea doar notele râzgâiatului propriu. La fel și la absențe, so ... am să fiu un înger anul acesta. Numai funționează nici speranța noastră de a face repede rost de-o scutire medicală sau de-o  motivație de la părinți, absentul ăla rămâne în baza lor nenorocită de date tot anu.
Înafară de alte mici modificări în bănci, profesori noi și stres e OK. Asta ca să nu mă plâng pe tot parcursul povestirii mele ingenioase. Chiar îmi era dor de atmosfera din pauze și de unii colegi. Mi-a crescut inima când i-am văzut schimbați, după atâta timp zilele astea. Amuzamentul, panarama și spontanitatea din clasă – aceeași. Poate chiar mai dezvoltată. Încheiere, vă iubesc!

Arde modestia în mine

Dacă este să fii interesat de o persoană din Iaşiul ăsta de căcat cu siguranţă fata care să-ţi stârnească un interes nebun, o obsesie nu sunt eu. Fără a lua în seamă însă acest aspect, am să turui ceva, ceva despre caracterul meu incoerent.

Nici aeriană, visătoare sau ”sensibiloasă”, dar punctualitatea, perfecționismul, dreptatea cruntă și mai ales prostia intenționată mă scârbesc. Iar ca să fiu o scorpie și mai mare, nici prostia ”de la sine” nu-mi aduce fluturași în stomac.  Oarecum de treabă, zic eu. Aici ar trebui să intervină prietenii buni (pentru că obișnuiesc să fiu prea drăguță și să creadă toți că-mi sunt ”bff”fără îndoială) să-și spună of-urile și calitățile mele. Eu una consider mai unicat numai simplul fapt că îmi dedic mult timp orelor petrecute la telefon pe banii mei, sfaturile date cu plăcere de fiecare dată când intervine ceva mai delicat, alinturile și certurile drăguțe care după mine trebuie să aibă loc oricând cu condiția să nu ne jignim răutăcios și totul să finalizeze cu un big hug și un ”te iubesc”.

Cu picioarele pe pământ, somehow. I mean, da, știu să mă distrez și să profit de clipele pe care nu o să le mai trăiesc în curând, dar mai nou am învățat să pun și-un stop când e cazul, apoi să trec la lucruri serioase. Introvertită cu persoanele care deși nu știu nimic despre mine vor să află ”news-urile” și secretele mele de ultimă oră. Extravertită, evident, cu cei care au avut răbdarea îndelungată să-mi demonstreze că pot avea încredere în ei.

Caut să fiu plăcută dar nu de dragul imaginii, așa-ș leii. Nu-mi place să mă prefac că sunt îndrăgostită, să profit sau să fiu constrânsă. Am multe pretenții, criterii și așteptări care definesc persoana care să mă impresioneze. Cu toate asta nu-l aștept pe Făt-Frumos și nici nu cred în prințul din povești. Iar dacă ai răbdarea să mă cunoști cu adevărat ai să vezi că nu-s așa un ghimpe-n talpă. ^.^

Până să-mi fac nu știu câți prieteni pe blogspot și să fiu șmecheră, am să fac niște posturi mai directe, inspirate de talentul care mă macină și de cheful de am recreea blogul anulat acum ceva vreme.